a1)Inceputul unui sfarsitb
Elena.Pov.
Tot ce
simt este durere….
Ma doare
sufletul sa stiu ca niciodata nu o sa-mi mai vad familia.Mi se rupe inima stiind ca nu o sa mai fiu alturi
de ei...
Mi-a
sosit clipa…
Dar ce
doare cel mai tare e ca niciodata nu o sa mai am sansa sa-i vad zambetul
fermecator pe buze.Nu ma pot impaca cu gandul ca nu o sa mai pot sa-l
ating,sa-l sarut,sa-i marturisesc cat de mult il iubesc. Zac aici,intr-o
balta de sange,plangandu-mi de mila ,fara nici-o speranta.O durere ingrozituare,acel
venin imi arde carnea,simt cum ma
probusesc tot mai mult intr-un abis al
amintirilor…Poate e efecutul veninului.
Toate
amintirile derulandu-se prin fata ochilor mei cu viteza.Simteam cum inima mea
se ineaca in propriile lacrimi cu fiecare clipa care trece.Si acum
ii aud vocea strigand.De ce nu l-am ascultat?De ce?
Acum
cand mai am un pic si dau coltul mi-am gasit si eu sa devin egoista?De ce nu am
fost egoista atunci cand el mi-a cerut sa plec ,sa ma salvez?De ce si iar de
ce!Pur si simplu nu am putut sa-i las acolo,nu am putut sa plec pur si
simplu!Si care fiinta ce isi iubeste familia ar putea s-o paraseasca.
Si ce am rezolavat?
Arde,carnea
arde…sangele clocoteste transportand veninul cu viteza prin tot trupul meu.
….Sange….Am
nevoie de sange!
NU!!!
Am deschis
ochii,ca si cand cineva mi-ar fi aruncat o galata plina cu apa in fata.Copaci se invarteau in jurul
meu.
Terminati!Vreau
sa inceteze!
Am zarit
o lumina.
Sa fie…
Ma gandesc
doar la tampeni,creaturile ce omoara fie el si un animal nu merita sa traiasaca
in rai.
Familia
mea si familia iubitului meu sunt vampiri cu sange pur,acest lucru ii
diferentiaza de demoni si varcolaci,noi fiind nascuti nu creati.Sangele meu si
al celorlalti din familie poate fi o
sursa de putere pentru varcolaci,insa pentru demoni e letal.
Poate
asta l-a ademenit pe varcolacul ce m-a
muscat.Muscatura de varcolac,ca si sangele de vampir pur introdus in corpul demonilor,este
letala…
Si ziua
mea a inceput atat de frumos….
Se pare
ca ce crezusem eu a fi lumina de la capatul drumului meu,era doar luna.
Durere,durere….si
sange!
Am
nevoie de sange!
E gresit
sa poftesc dupa sange….Sange de om…
Ce gust
bun trebuie sa aiba!
Gresit!E
total gresit!
-Adrian !am soptit eu numele
iubitului meu,numele lui auzandu-se ca o
melodie in linistea asta de mormant.
,,Mrrr”
Maraitul
acela atat de enervant si infricosator s-a auzit atat de aprope.Poate s-a
intors sa-si termine gustarea.
-Adrian !am strigat eu
agitata-Am nevoie de…nu am mai continuat propozitia…
Unde a inceput totul,acolo il voi gasi.
Am schitat un zambet apoi am
inchis ochii imaginandu-mi din nou ce s-a intamplat inainte cu cateva ore.
,,M-am
strecurat printre crengile copacilor incercand pe cat posibil sa nu fac
zgomot,apoi l-am zarit stand pe iarba umbrita de o salcie batrana, pe
malul raului.
Privea
cum soarele apune,dincolo de munti si cum norii precum niste balauri il inghit,lasand
la vedere doar niste fasi trandafirii.Nu m-am putut abtine si am inceput sa
pasesc cu grija prin iarba,indreptandu-ma spre el.
M-am
asezat pe iarba langa el,mi-am strecurat mana spre a lui,degetele lui pareau
atat de albe printre firele de iarba .Mi-am asezat palma incet deasupra manii lui,piele lui era atat
de fina.Nu s-a intors sa ma priveasca ceea ce m-a intristat putin.El mereu ma
saluta,dar acum nu a spus nimic.
-Unde au
ramas ceilalti?m-a intrebat el dupa cateva
minute de privit aiurea ,pur si simplu am crezut ca a intrat in
transa.Soarele parca l-a hibnotizat,sau poate chiar asta a facut.Avand in
vedere ca el este putin mai special de cat oricare vampir din familia lui,detinand
puteri.Una dintre ele fiind controlul asupra focului,asta explicand holbatul la
soarele care apune.Dar el nu e singurul ce are puteri ,mai este si fratele meu
,Jeremy.Acesta are control asupra aerului.Ambii pot citi ganduri.
Sunt un
pic geloasa pe faptul ca cei mai multi vampiri ce detin puteri sunt
barbati.Foarte rar o femeie cu asemenea puteri.
-Esti
suparta pe mine?s-a intors sa ma priveasca,luandu-si privirea de la,, superba
stea”.
-Ar
trebuii sa fiu?am intrebat si eu bagandu-mi mana libera in iarba,am inceput sa
trag de ea,rupand-o.
-Ai
motiv sa fi?a continuat el jocul nostru ,,preferat ‘’cu intrebari.
-Nu
stiu, am?Joci tu, joc si eu cu aceasi moneda.
- Am
inteles,esti suparta pe mine pentru ca nu te-am sarutat azi?Aaaa da, tocmai am
facut-o acum…. S-a uitat la ceasul ce il facusem cadou acum cateva zile ,apoi cu un zambet urias pe buze a spus:
-Aproximativ
jumatate de ora, cand ne-am despartit de ai nostri pentru a merge sa vanam.
-Nu e
asta!am spus eu,sangele clocotindu-mi in obrajii palizi.Super!
-Atunci?Am
apucat un pumn de iarba smulsa si am aruncat-o in el.
-Hei,asta
pentru ce a fost?
-Pentru
faptul ca ai uitat!am spus eu
M-am
lasat pe spate ,scufundandu-ma in iarba.A facut acelasi lucru.
-Ce?s-a
uitat la mine cu o expresie pe fata care spunea clar ca habar nu are despre ce
vorbesc.
-Doi
ani!am soptit,dar el a auzit deaorece in clipa urmatoare am fost asaltata de
buzele sale.Erau atat de dulci si catifelate.Si-a dus mana in parul meu…
-Nu am
uitat si nici nu voi uita vreodata!mi-a soptit el la ureche,apoi a inceput sa
presare saruturi pe gatul meu,pe chip…
-Oh,Adrian ,prostutule!
-Am
facut-o intentionat,doar pentru a-ti vedea reactia!S-a ridicat
deoadata,lasandu-ma intinsa pe iarba.
-Ce e?am
intrebat vazandu-i chipul.
Era
serios,ba nu era speriat.
-Pleaca!
-Ce?am
intrebat eu apoi intr-o secunda eram in picioare alaturi de el.Un urlet infricosator
s-a auzit din apropiere.
-Pleaca!a
tipat Adrian de aceasta data mai tare la mine.Dintre copaci si-a facut aparitia
Jeremy,era ranit.L-am privit speriata pe Adrian,cerandu-i explicatii cu
privirea.
-Doar
pleaca! mi-a zis.
Nu
inteleg!De ce imi cere sa plec?Jeremy este ranit.
Am dat
sa ma apropi de Jeremy,dar Adrian
m-a apucat brusc de brat.
-Asculta-ma,Elena,pleaca
de aici,fugi cat de tare poti!a spus Adrian
cu o voce dura,insa chipul sau il trada.
-Nu!Jeremy
este ranit,da-mi drumul trebuie sa-l ajut!am tipat eu la el,dar el m-a apucat
si mai strans de brat.
-Pleaca,te
rog!Mi-am luat privirea de la el,si l-am privit pe Jeremy,care se sprijinea de
trunchiul unui copac,uitandu-se atent la Adrian.
La dracu
cu cititul gandurilor!Eu de ce nu pot?!
-Pleaca!a
urlat la mine Jeremy,eu am tresarit
-Nu!Spuneti-mi
ce se petrece!am strigat la ei,privindu-l cand pe Adrian cand pe Jeremy.
Intr-o
fractiune de secunda,am fost aruncata la pamant,iar Adrian a disparut de langa
mine.M-am ridicat si eu,m-am intors spre copacul in care cu un minut in urma se
sprijinise Jeremy.
-Perefect!Al
dracului de perefect!
Nu am
stat mult pe ganduri si am inceput sa alerg,printre copaci luandu-le urma.
Am ajuns in mijlocul padurii,unde am privit
inmarmurita la scena din fata mea….
Varcolaci
si demoni luptandu-se pe viata si pe moarte.Mirosul de sange si moarte plutea
in aer.Am cautat cu privirea printre monstrii ce se luptau,chipuri cunoscute
mie.Dar nu era nimeni acolo pe care sa-l cunosc,asa ca n-am stat mult pe ganduri si am luat-o la goana
printre copaci.Le pierdusem urma celor doi.M-am pierdut de familie intr-o
padure plina de creaturi infricasotoare plus ca unii sunt atrasi de sangele
meu.
S-a
auzit un zgomot in spatele meu,ca si cand cineva ar fi calcat pe o creanga de
copoac si ar fi rupt-o….
-Mrrrr…Ce
pot sa spun,sunt cea mai norocoasa persoana din lume!Al dracu de perfect!
Inima
mea a inceput sa pompeze sange cu viteza.
-Inceteaza!am
soptit eu pentru a ma mai imbarbata
-Nu o sa
fugi de o asemenea creatura!mi-am spus eu cu o voce hotarata
-Mrrr..
-Scuze,caine!M-am
intors brusc.I-am zampit rautacios lupului gigant din fata mea,ma privea cu
ochii lui cat farfuriile,parca intorcandu-mi zambetul ,varcolacul si-a aratat
dintii ascutiti si albi.M-am
dat un pas in spate.
-Stii nu
sunt foarte buna la gust!am spus eu zambindu-i incontinuare ,,Blanosului”.Se pare ca nu sunt char atat de curajoasa pe cat am crezut eu.
-Mrrr…
-Stiu ca
arat…Am fost impinsa din spate,lupul din fata mea dandu-se la o parte,iar eu
m-am izbit cu putere de pamant.Sunt doi deci.
-Voi
a-ti vrut-o!am racnit eu ,find intr-o secunda in fata lor.Am aruncant cu ochii fulgere spre cei doi lupi.
-Mrrr...M-am
repezit spre cel mai mare,dar celalt si-a infipt ghiarele uriase in spatele
meu,m-am intors si l-am apucat cu putere de brat,infingandu-mi unghile in el,pana am simtit sangele lui cald si lipicios scurgandu-se pe bratul meu.Am tras cu putere,iar lupul a scos un sunet infiorator.
-Mrrr!Celalt
varcolac m-a aruncat,iar eu m-am ridicat cu viteza.Am realizat ca aveam o
bucata de carne in mana….Bleah!!!Ih!
-Mrrr….
-Stiu,e
scarbos!am aruncat bucata de carne intr-un copac
-Mrrrr….Cred
ca am reusit sa-l infuri rau.
Cei doi
lupi ma priveau intr-un mod foarte ciudat.Ce naiba…..
Am fost
azvarlita intr-un copac.Firar ei de varcolaci!Trei contra unul!Asta numesc ei
lupta?!
Inca
ametita ,am inceput sa alerg atat de tare incat pun pariu ca
cizmele mele scot fum…Ar fi amuzant,daca nu as avea o haita de ,,blanosi”pe
urmele mele.
M-am
oprit,cand am zarit o carare.Am inceput sa adulmec un miros bine cunoscut.
-Adrian !am strigat eu,apoi
am inceput sa alerg dupa miros.
-Mrrr!M-am
intors incet doar pentru al putea vedea pe varcolacul ranit.
-Cred
ca….
-Auuuu!am
tipat eu cat mau tinut plamanii de tare.
M-a
muscat de picior.I-am simtit coltii cum se infingeau in piciorul meu,iar si
iar.Am inchis ochii asteptand ca lovitura finala sa vina…
Un urlet
mult mai puternic decat cele auzite cu un timp in urma s-a auzit.
Iar
blestematul de varcolac a disparut…”
Nu mai
am mult,broboane de transpiratie curgeau pe chipul meu amestecandu-se cu
lacrimile care curgeau neintrerupt.Apoi l-am vazut,a pasit incet pe iarba
uitandu-se mirat la mine,apoi a zambit.
-Adrian !am spus eu
incercand sa zambesc,dar nu am putut sa o fac,deoarece durerea era prea puternica.
El doar
statea acolo,uitandu-se la mine cu zambetul sau fermecator pe buze.
-Ia-ma
de aici!S-a intors deodata si a luat-o printre copaci.
-Adrian !!!!am strigat-Sunt eu!Plecase!Nici urma de Adrian,parca intrase in pamant.O naluca...
Dar Adrian nu m-ar fi lasat aici!
Asa-i,nu?
Nici eu nu mai sunt sigura...-De ce???Adrian !Iarba
parea atat de confortabila,ma uitam spre copaci.Asteptam ca el sa se intorca si sa
ma salveze!
Dar Adrian nu m-ar fi lasat aici!
Asa-i,nu?
Nici eu nu mai sunt sigura...-De ce???
-Adrian !Am soptit eu,o
lacrima mi-a atins buzele,iar eu am zambit.
Cel putin daca aveam sa mor aici,macar sa o fac cu zambetul pe buze!
Cel putin daca aveam sa mor aici,macar sa o fac cu zambetul pe buze!
-Mai,mai,mai….Ce
avem noi aici?a intrebat o voce.Nu vedeam pe nimeni,e posibil sa-mi fi
inchipuit.
Am
simtit doua brate puternice,ridicandu-ma de la pamant,apoi nimic….
Totul a
devenit negru. S-a sfarsit?E posibil ca barbatul ce-mi vorbise sa fie un inger?
4 comentarii:
OMG!!!!!!! Nu-mi vine sa cred !!!!! Cat de tare poate fi ! Dar daca nu cumva ma insel eu, nu trebuia sa fie Elena cea care povestea ? Tu ai scris Bella :) Poate din obisnuinta ?
oricum, adooooooor ficul si daca nu postezi repede next-ul... nu stiu ce-ti fac :) *
OMG!!!!!!! Nu-mi vine sa cred !!!!! Cat de tare poate fi ! Dar daca nu cumva ma insel eu, nu trebuia sa fie Elena cea care povestea ? Tu ai scris Bella :) Poate din obisnuinta ?
oricum, adooooooor ficul si daca nu postezi repede next-ul... nu stiu ce-ti fac :) *
wow.....mi-a palcut mult cum ai descris....spor in continuarea;;)
Imi placeee:)) cred ca Damon aridicat-o nu la final Oricum super:*
Trimiteți un comentariu