lumina in intuneric

lumina in intuneric

Bannerul blogului:*:*

Create your own banner at mybannermaker.com!
Copy this code to your website to display this banner!

marți, 20 noiembrie 2012

Capitolul 1




a1)Inceputul unui sfarsitb

Elena.Pov.

Tot ce simt este durere….

Ma doare sufletul sa stiu ca niciodata nu o sa-mi mai vad familia.Mi se  rupe inima stiind ca nu o sa mai fiu alturi de ei...
Mi-a sosit clipa…
Dar ce doare cel mai tare e ca niciodata nu o sa mai am sansa sa-i vad zambetul fermecator pe buze.Nu ma pot impaca cu gandul ca nu o sa mai pot sa-l ating,sa-l sarut,sa-i marturisesc cat de mult il iubesc. Zac aici,intr-o balta de sange,plangandu-mi de mila ,fara nici-o speranta.O durere ingrozituare,acel venin imi arde  carnea,simt cum ma probusesc tot mai mult intr-un  abis al amintirilor…Poate e efecutul veninului.

Toate amintirile derulandu-se prin fata ochilor mei cu viteza.Simteam cum inima mea se ineaca in propriile lacrimi cu fiecare clipa care trece.Si acum ii aud vocea strigand.De ce nu l-am ascultat?De ce?

Acum cand mai am un pic si dau coltul mi-am gasit si eu sa devin egoista?De ce nu am fost egoista atunci cand el mi-a cerut sa plec ,sa ma salvez?De ce si iar de ce!Pur si simplu nu am putut sa-i las acolo,nu am putut sa plec pur si simplu!Si care fiinta ce isi iubeste familia ar putea s-o paraseasca.
Si ce am rezolavat?

Arde,carnea arde…sangele clocoteste transportand veninul cu viteza prin tot trupul meu.

….Sange….Am nevoie de sange!

NU!!!

Am deschis ochii,ca si cand cineva mi-ar fi aruncat o galata plina  cu apa in fata.Copaci se invarteau in jurul meu.

Terminati!Vreau sa inceteze!

Am zarit o lumina.

Sa fie…

Ma gandesc doar la tampeni,creaturile ce omoara fie el si un animal nu merita sa traiasaca in rai.

Familia mea si familia iubitului meu sunt vampiri cu sange pur,acest lucru ii diferentiaza de demoni si varcolaci,noi fiind nascuti nu creati.Sangele meu si al celorlalti din familie  poate fi o sursa de putere pentru varcolaci,insa pentru demoni e letal.

Poate asta l-a  ademenit pe varcolacul ce m-a muscat.Muscatura de varcolac,ca si sangele de vampir pur introdus in corpul demonilor,este letala…

Si ziua mea a inceput atat de frumos….

Se pare ca ce crezusem eu a fi lumina de la capatul drumului meu,era doar luna.

Durere,durere….si sange!
Am nevoie de sange!
E gresit sa poftesc dupa sange….Sange de om…

Ce gust bun trebuie sa aiba!

Gresit!E total gresit!

-Adrian!am soptit eu numele iubitului meu,numele lui auzandu-se ca o  melodie in linistea asta  de mormant.

,,Mrrr”

Maraitul acela atat de enervant si infricosator s-a auzit atat de aprope.Poate s-a intors sa-si termine gustarea.

-Adrian!am strigat eu agitata-Am nevoie de…nu am mai continuat propozitia…
Unde a inceput totul,acolo il voi gasi.

 Am schitat un zambet apoi am inchis ochii imaginandu-mi din nou ce s-a intamplat inainte cu cateva ore.

,,M-am strecurat  printre crengile  copacilor incercand pe cat posibil sa nu fac zgomot,apoi l-am zarit stand pe iarba umbrita de o salcie batrana, pe malul  raului.

Privea cum soarele apune,dincolo de munti si cum norii precum niste balauri il inghit,lasand la vedere doar niste fasi trandafirii.Nu m-am putut abtine si am inceput sa pasesc cu grija prin iarba,indreptandu-ma spre el.

M-am asezat pe iarba langa el,mi-am strecurat mana spre a lui,degetele lui pareau atat de albe printre firele de iarba .Mi-am asezat palma  incet deasupra manii lui,piele lui era atat de fina.Nu s-a intors sa ma priveasca ceea ce m-a intristat putin.El mereu ma saluta,dar acum nu a spus nimic.

-Unde au ramas ceilalti?m-a intrebat el dupa cateva  minute de privit aiurea ,pur si simplu am crezut ca a intrat in transa.Soarele parca l-a hibnotizat,sau poate chiar asta a facut.Avand in vedere ca el este putin mai special de cat oricare vampir din familia lui,detinand puteri.Una dintre ele fiind controlul asupra focului,asta explicand holbatul la soarele care apune.Dar el nu e singurul ce are puteri ,mai este si fratele meu ,Jeremy.Acesta are control asupra aerului.Ambii pot citi ganduri.

Sunt un pic geloasa pe faptul ca cei mai multi vampiri ce detin puteri sunt barbati.Foarte rar o femeie cu asemenea puteri.

-Esti suparta pe mine?s-a intors sa ma priveasca,luandu-si privirea de la,, superba stea”.

-Ar trebuii sa fiu?am intrebat si eu bagandu-mi mana libera in iarba,am inceput sa trag de ea,rupand-o.

-Ai motiv sa fi?a continuat el jocul nostru ,,preferat ‘’cu intrebari.

-Nu stiu, am?Joci tu, joc si eu cu aceasi moneda.

- Am inteles,esti suparta pe mine pentru ca nu te-am sarutat azi?Aaaa da, tocmai am facut-o acum…. S-a uitat la ceasul ce il facusem cadou acum cateva zile ,apoi cu un zambet urias pe buze a spus:

-Aproximativ jumatate de ora, cand ne-am despartit de ai nostri pentru a merge sa vanam.

-Nu e asta!am spus eu,sangele clocotindu-mi in obrajii palizi.Super!

-Atunci?Am apucat un pumn de iarba smulsa si am aruncat-o in el.

-Hei,asta pentru ce a fost?

-Pentru faptul ca ai uitat!am spus eu

M-am lasat pe spate ,scufundandu-ma in iarba.A facut acelasi lucru.
-Ce?s-a uitat la mine cu o expresie pe fata care spunea clar ca habar nu are despre ce vorbesc.

-Doi ani!am soptit,dar el a auzit deaorece in clipa urmatoare am fost asaltata de buzele sale.Erau atat de dulci si catifelate.Si-a dus mana in parul meu…

-Nu am uitat si nici nu voi uita vreodata!mi-a soptit el la ureche,apoi a inceput sa presare saruturi pe gatul meu,pe chip…

-Oh,Adrian,prostutule!

-Am facut-o intentionat,doar pentru a-ti vedea reactia!S-a ridicat deoadata,lasandu-ma intinsa pe iarba.

-Ce e?am intrebat vazandu-i chipul.

Era serios,ba nu era speriat.

-Pleaca!

-Ce?am intrebat eu apoi intr-o secunda eram in picioare alaturi de el.Un urlet infricosator s-a auzit din apropiere.

-Pleaca!a tipat Adrian de aceasta data mai tare la mine.Dintre copaci si-a facut aparitia Jeremy,era ranit.L-am privit speriata pe Adrian,cerandu-i explicatii cu privirea.

-Doar pleaca! mi-a zis.

Nu inteleg!De ce imi cere sa plec?Jeremy este ranit.

Am dat sa ma apropi de Jeremy,dar Adrian m-a apucat brusc de brat.

-Asculta-ma,Elena,pleaca de aici,fugi cat de tare poti!a spus Adrian cu o voce dura,insa chipul sau il trada.

-Nu!Jeremy este ranit,da-mi drumul trebuie sa-l ajut!am tipat eu la el,dar el m-a apucat si mai strans de brat.

-Pleaca,te rog!Mi-am luat privirea de la el,si l-am privit pe Jeremy,care se sprijinea de trunchiul unui copac,uitandu-se atent la Adrian.

La dracu cu cititul gandurilor!Eu de ce nu pot?!

-Pleaca!a urlat la mine Jeremy,eu am tresarit

-Nu!Spuneti-mi ce se petrece!am strigat la ei,privindu-l cand pe Adrian cand pe Jeremy.

Intr-o fractiune de secunda,am fost aruncata la pamant,iar Adrian a disparut de langa mine.M-am ridicat si eu,m-am intors spre copacul in care cu un minut in urma se sprijinise Jeremy.

-Perefect!Al dracului de perefect!

Nu am stat mult pe ganduri si am inceput sa alerg,printre copaci luandu-le urma.

Am  ajuns in mijlocul padurii,unde am privit inmarmurita la scena din fata mea….

Varcolaci si demoni luptandu-se pe viata si pe moarte.Mirosul de sange si moarte plutea in aer.Am cautat cu privirea printre monstrii ce se luptau,chipuri cunoscute mie.Dar nu era nimeni acolo pe care sa-l cunosc,asa ca n-am  stat mult pe ganduri si am luat-o la goana printre copaci.Le pierdusem urma celor doi.M-am pierdut de familie intr-o padure plina de creaturi infricasotoare plus ca unii sunt atrasi de sangele meu.

S-a auzit un zgomot in spatele meu,ca si cand cineva ar fi calcat pe o creanga de copoac si ar fi rupt-o….

-Mrrrr…Ce pot sa spun,sunt cea mai norocoasa persoana din lume!Al dracu de perfect!

Inima mea a inceput sa pompeze sange cu viteza.

-Inceteaza!am soptit eu pentru a ma mai imbarbata

-Nu o sa fugi de o asemenea creatura!mi-am spus eu cu o voce hotarata

-Mrrr..

-Scuze,caine!M-am intors brusc.I-am zampit rautacios lupului gigant din fata mea,ma privea cu ochii lui cat farfuriile,parca intorcandu-mi zambetul ,varcolacul si-a aratat dintii ascutiti si albi.M-am dat un pas in spate.

-Stii nu sunt foarte buna la gust!am spus eu zambindu-i incontinuare ,,Blanosului”.Se pare ca nu sunt char atat de curajoasa pe cat am crezut eu.

-Mrrr…

-Stiu ca arat…Am fost impinsa din spate,lupul din fata mea dandu-se la o parte,iar eu m-am izbit cu putere de pamant.Sunt doi deci.

-Voi a-ti vrut-o!am racnit eu ,find intr-o secunda in fata lor.Am aruncant cu  ochii fulgere spre cei doi lupi.

-Mrrr...M-am repezit spre cel mai mare,dar celalt si-a infipt ghiarele uriase in spatele meu,m-am intors si  l-am apucat cu putere de brat,infingandu-mi unghile in el,pana am simtit sangele lui cald si  lipicios scurgandu-se pe bratul meu.Am tras cu putere,iar lupul a scos un sunet infiorator.

-Mrrr!Celalt varcolac m-a aruncat,iar eu m-am ridicat cu viteza.Am realizat ca aveam o bucata de carne in mana….Bleah!!!Ih!

-Mrrr….

-Stiu,e scarbos!am aruncat bucata de carne intr-un copac

-Mrrrr….Cred ca am reusit sa-l infuri rau.

Cei doi lupi ma priveau intr-un mod foarte ciudat.Ce naiba…..

Am fost azvarlita intr-un copac.Firar ei de varcolaci!Trei contra unul!Asta numesc ei lupta?!

Inca ametita ,am inceput sa alerg atat de tare incat pun pariu ca cizmele mele scot fum…Ar fi amuzant,daca nu as avea o haita de ,,blanosi”pe urmele mele.

M-am oprit,cand am zarit o carare.Am inceput sa adulmec un miros bine cunoscut.                                                                                                                                                       

-Adrian!am strigat eu,apoi am inceput sa alerg dupa miros.

-Mrrr!M-am intors incet doar pentru al putea vedea pe varcolacul ranit.

-Cred ca….

-Auuuu!am tipat eu cat mau tinut plamanii de tare.

M-a muscat de picior.I-am simtit coltii cum se infingeau in piciorul meu,iar si iar.Am inchis ochii asteptand ca lovitura finala sa vina…

Un urlet mult mai puternic decat cele auzite cu un timp in urma s-a auzit.

Iar blestematul de varcolac a disparut…”

Nu mai am mult,broboane de transpiratie curgeau pe chipul meu amestecandu-se cu lacrimile care curgeau neintrerupt.Apoi l-am vazut,a pasit incet pe iarba uitandu-se mirat la mine,apoi a zambit.

-Adrian!am spus eu incercand sa zambesc,dar nu am putut sa o fac,deoarece durerea era prea puternica.

El doar statea acolo,uitandu-se la mine cu zambetul sau fermecator pe buze.

-Ia-ma de aici!S-a intors deodata si a luat-o printre copaci.

-Adrian!!!!am strigat-Sunt eu!Plecase!Nici urma de Adrian,parca intrase in pamant.O naluca...
Dar Adrian nu m-ar fi lasat aici!
Asa-i,nu?
Nici eu nu mai sunt sigura...
-De ce???Adrian!Iarba parea atat de confortabila,ma uitam spre copaci.Asteptam ca el sa se intorca si sa ma salveze!

-Adrian!Am soptit eu,o lacrima mi-a atins buzele,iar eu am zambit.
Cel putin daca aveam sa mor aici,macar sa o fac cu zambetul pe buze!

-Mai,mai,mai….Ce avem noi aici?a intrebat o voce.Nu vedeam pe nimeni,e posibil sa-mi fi inchipuit.

Am simtit doua brate puternice,ridicandu-ma de la pamant,apoi nimic….

Totul a devenit negru. S-a sfarsit?E posibil ca barbatul ce-mi vorbise sa fie un inger?

4 comentarii:

Stephany spunea...

OMG!!!!!!! Nu-mi vine sa cred !!!!! Cat de tare poate fi ! Dar daca nu cumva ma insel eu, nu trebuia sa fie Elena cea care povestea ? Tu ai scris Bella :) Poate din obisnuinta ?

oricum, adooooooor ficul si daca nu postezi repede next-ul... nu stiu ce-ti fac :) *

Stephany spunea...

OMG!!!!!!! Nu-mi vine sa cred !!!!! Cat de tare poate fi ! Dar daca nu cumva ma insel eu, nu trebuia sa fie Elena cea care povestea ? Tu ai scris Bella :) Poate din obisnuinta ?

oricum, adooooooor ficul si daca nu postezi repede next-ul... nu stiu ce-ti fac :) *

LoStInDr3aMs spunea...

wow.....mi-a palcut mult cum ai descris....spor in continuarea;;)

lory96 spunea...

Imi placeee:)) cred ca Damon aridicat-o nu la final Oricum super:*

Ma gasiti si aici!:X:X

Create your own banner at mybannermaker.com!
Copy this code to your website to display this banner!

Totalul afișărilor de pagină

A apărut o eroare în acest obiect gadget