lumina in intuneric

lumina in intuneric

Bannerul blogului:*:*

Create your own banner at mybannermaker.com!
Copy this code to your website to display this banner!

miercuri, 10 aprilie 2013

Capitolul 2


Autor.Pov.
-Iti simt frica!Soapta catifelata patrunse prin intuneric,facand-o pe Bella sa se cutremure. Avu prostescul imbold de a intreba cine e.Isi inchise ochii,incercand sa ramana pe cat posibil calma.Luase hotararea de a nu se comporta la fel de prosteste ca fetele din filmele de groaza.Putea totusi sa-si fi imaginat acea voce,din cauza ca era speriata si statea intr-un loc ciudat si intunecat.Si probabil,nu era nimeni aici si tipii aia, impreuna cu Edward,ii jucasera o farsa doar pentru a se amuza pe seama ei.Parea credibil?Nu,nu tocmai. Vocea fusese reala ,iar cine stie ce psihopat o urmarea acum.Avea sa fie urmatoarea lui distractie,avea sa o ucida exact in acelasi mod in care probabil o facuse si cu cealalta persoana.Un aer rece ii atinse fata,facandu-i tot trupul sa-i tremure.Pielea i se facu de gaina,iar hainele ude nu ii erau de mare folos,din contra ii mentineau pielea uda si rece.Daca reusea sa scape de aici cu viata sigur avea sa se aleaga cu o raceala zdravana.Dar in momentul de fata numai de o banala raceala nu-si facea griji.Bella,avea strania senzatie ca este privita,era atat de liniste.Isi auzea doar propria respiratie si bataile accentuate ale inimii.Deschise ochii,ceva ii lumina in ochi.Era doar o lumanare,care se retrase imediat.Clipea des privind lumanarea alba,cum plutea la cel putin jumatatea de metru distanta de ea,fiind la aceasi inaltime cu ochii ei.Mijii ochii,nevenindu-i sa creada.Lumina difuza ce provenea de la lumanare,dadea nastere la niste creturi infioratoare pe peretii incaperii.Nu putea sa-si explice,cum de acea lumanare plutea,pentru ca nu exista un raspuns logic.Singura idee care ii veni in minte era cea ca se lovise la cap,cand cazuse pe podea,iar acum avea halucinati.Si ce mai halucinatie!Simtea durerea pulsandu-i in genunchi,se ridica facand podeaua sa geama sub greutatea sa.Avea ambi genunchi  zgariati,iar usturimea era insuportabila.
Lumanarea se inalta si ea,pana la nivelul ochilor ei.Observa in fata ei o statuie,foarte veche sculptata in  marmura.Parea a fi un soldat roman,armura,coiful si sabia ce acesta o tinea amenintator indreptata spre ea,ii arata acest lucru.Umbra din spatele acesteia se misca,atat de brusc,apoi incepu sa modeleze o noua forma.Se dadu cativa pasi in spate si se lovi de ceva dur.Se intoarse instantaneu dand cu ochi de un barbat.I s-a zburlit parul pe cefa  si a avut senzatia de scurta durata,dar clara,ca un cub de gheata i se prelinge  pe ceafa.S-a dat cativa pasi in spate,dar si asa era o distanta mica.A ridicat privirea si a vazut un tip inalt,bine facut cu un chip inuman de frumos,angelic.Ochii fiindu-i negri si goi.Era captivant cum lumina lumanari se juca pe chipul sau,ii evidentia trasaturile perfecte.In colturile buzelor avea firisoare rubini,care i se prelingeau pe gat in jos.Parul lui era lung pana la umeri,negru precum penele unui corb si drept.In timp ce il analiza,Bella observa ca si el facea acelasi lucru.Insa privirea lui semana mai mult cu cea a unui sarpe,care isi incoltea prada.Un miros puternic de putregai ii inunda narile.Camasa lui era rupta, invechita si avea o multime de pete ruginii pe ea.Manecile ii erau suflecate pana la coate,iar de la incheieturi in jos mainile ii eru pline de un lichid rosiatic.Bella inchise ochi,incarcand sa nu se gandeasca ca acel lichid era sange.Sangele persoanei pe care probabil o ucise.Iar din clipa in clipa,probabil ca si sangele ei va ajunge pe mainle lui.Un nebun,era sigur un maniac caruia ii facea placere sa ucida.Deschise ochii si se trezi din nou intr-o bezna totala.
-O, sarmana ,Belle!vocea lui ii era cunoscuta.
Era voce lui Edward.Nu ,nu putea fi Edward.El plecase si o lasase cu un tip dus cu capul.
-Cine esti?intrabarea sa ii iesise mai mult o soapta sugrumata.
-Cine sunt?amuzamentul se regasea din plin in vocea lui.O adiere ciudata ii flutura parul si un fior ii strabatu intreg corpul,apoi o multime de lumanari se aprinsesera ,luminand totul in jur.Evident,plutind prin camera.Era infiorata,acum nu se gandea ca erau  vedenii,ca urmare a cazaturii.Era real si ilogic.Pe pereti se aflau tablouri,erau sparte,iar panzele pe care fusese pictate odata opere de arta,acum erau sfasiate.In camera se vedeau mai multe statui din marmura ,unele erau rasturnate si crapate.Privirea ii ramase pe un fotoliu,in care Edward statea asezat si o  privea amuzat.Se ridica,facand pasi spre ea.
-M-ai intrebat,cine sunt?De ce ai face una ca asta,cand privirea ta imi spune ca deja ma cunosti?Glasul ii era bland, aproape ademenitor. Dar ochii ii erau puturi inghetate.Se oprise brusc iar o parte din lumanari se stinsera.Cu chipul acoperit de umbre,nu aducea cu Edward,ochii sa-i erau duri si secretosi,era rece,cumva satanic. Avea genul de ochi care ascund taine. Care mint fara sa clipeasca. De care, daca i-ai privit o data, nu te mai poti desprinde.
Nu putea fi Edward.
-Ce esti?Il intrebase Bella.
Atatea intrebari fara raspuns i se invalmaseau in minte.Atatea intamplari ciudate pe care nu  avea sa le inteleaga vreodata.
-Ce sunt?Rasul sau suna gutural,asemanator cu cel a unui pradator.-Sunt ce vreau eu sa fiu.Cine sunt?Oricine vreau sa fiu.Sunt totul.Exact ceea ce tu nu ai inteles niciodata,Belle.Vocea lui era rece, iar tonul impasibil.
-N-am inteles niciodata?Cum sa inteleg,cand habar nu am cine esti sau mai bine spus ce esti.Stia clar ca barbatul din fata ei avea chipul lui Edward ,dar nu era el cu ea acolo.-Nu esti Edward,asa-i?Si ai sa ma omori,nu?Vocea ii era normala,iar o parte din frica isi luase zborul.I-a zambit  intunecat,confirmandu-i ca avea toate motivele sa-si faca griji in privinta vietii sale.
-Tot timpul am crezut ca esti o fiinta naiva,asta pana sa te intorci impotriva mea,vrajitoare blestemata!Iar acum o faci din nou!Chiar esti atat de proasta incat sa crezi ca voi cadea din nou in capcana ta?tonul lui era unul taios. Era vocea unei persoane care clocotea de ura, de suferinta si de dorinta de a acuza.
Bella il privea confuza,incercand sa inteleaga.De ce acest individ ii stia numele?Ba nu,o numea Belle.Nu avea nici-un sens.Ba era un sens,tipul scapase de la spitalul de nebuni.Si totusi nu putea fi Edward.
-M-ai lasat cinci secole la rand sa ratacesc prin lume,in timp ce corpul meu era inlantuit,vrajit sub un mormant.Mi-ai luat puterile si mai lasat sa  ma chinui intr-o mare de durere.Si toate astea doar pentru ca tu ai aflat ca sunt diferit!Ca sunt incapapil de a avea sentimente,desi iti spuneam tot timpul ca te iubeam.Ei bine,asa e.Poti pune o bucata de granit in locul inimii mele si ar fi tot acelasi lucru.
-Eu nu stiu despre ce vorbesti.Eu nu sunt aceasta Belle,numele meu este Isabella Swan.Imi pare rau,dar cred ca ma confuzi...
-Stiu cine esti,copilo.Si stiu ca in adancul sufletului tau,Belle traieste si aude ceea ce-i spun.Stie ca m-am intors,sa-mi duc la capat  razbunarea
.Si stie ca am sa o fac sa dispara si pe ea odata cu ei.M-am intors,Belle!Se indrepta spre ea cu pasi repezi.
S-a dat mai inspate,si simti cum sabia soldatului roman o intepa in spate.Edward era din ce in ce mai aproape.O prinse de incheietura mainii.
-Te rog,nu sunt Belle!spuse ea,iar ochii incepuse sa i se umple de lacrimi.Isi ridica privirea si intalni doi ochi albastri ca cerul insorit a unei zile de vara.Nu mai era Edward,ci era celalat tip.Simti lichidul rosiatic,atingandu-i pielea.
-Am  trait acesti 500 de ani urandu-te si blestemandu-te in fiecare secunda.Cand ai murit atunci in bratele acelui caine,mi-a  parut rau de un singur lucru.Ii stranse incheietura si mai tare.-Mi-a parut rau ca ai murit fericita,si ca nu ai murit in chinuri in bratele mele.Ca nu am putut sa ma razbun,ca nu am putut sa te fac sa suferi.Nu stiam ca va veni ziua asta.Multumita,amicului tau si a grupului sau am putut pune mana pe tine.
-Esti nebun...ii scapa Bellei, mai multe lacrimi ii cazura pe obraji.Ii elibera incheietura si isi duse mana la obrazul ei.Ii era zgariat iar lacrimile sarate nu faceau alceva decat sa-i produca si mai multa usturime.
-Poate sunt nebun.Ii indeparta lacrimile,apoi isi apasa palma pe obrazul ei,intr-un mod atat de delicat,incat Bellei i se paru ca fata ii fusese atinsa de un fulg de zapada.Usturimea disparu si simtea mici furnicaturi.-Ai dreptate sunt nebun,daca eram sanatos la cap acum probabil erai deja moarta.Nu stiu de ce nu o fac chiar acum.Iti pun o simpla intrebare,depinde de al tau raspuns ceea ce se va intampla.Raspunsul tau decide daca mori sau traiesti.Bella nu-si putea lua privirea de la ochii lui hibnotici,inca ii simtea palma rece pe obraz.
-Stii care este numele meu?o intreba el,privind-o plin de curiozitate.
-Nu.Ti-am spus ca nu am nici cea mai vaga idee cine esti.Bellei nu-i placea privirea lui de acum,daca pana acum fusese inghetata acum aveau o stralucire ciudata.Dar nu dura decat o secunda,apoi inghetase sub atingerea buzelor lui.Intunericul o tragea spre el,singurul lucru de care incerca sa se agate,era acea atingere rece de pe buzele sale,dar disparu.Cazu prada in bratele intunericului.
Bella.Pov.
M-am trezit tragand adanc aer in piept.M-am ridicat in sezut,apoi am aruncat o privire ceasului de pe noptiera.Mai exact nu-mi venea sa cred ca idica ora 8 si 17 minute.Ce e cel mai ciudat din toate e ca habar nu am la ce ora m-am culcat aseara sau ora la care am ajuns acasa.Imi amintesc ca mergeam prin ploaie si ca am vazut muzeul si cam atat cu amintirile mele.Am inceput sa ma panichez cu privire,la probabil cum voi intrazia la ora de spaniola.Nu probabil,sigur.M-am lasat sa alunec din pat nu cu prea mare bucurie.Sincer as prefera sa stau la caldura asternuturilor mele in loc sa dau ochii cu profa de spaniola,doamna Rebecca.M-am grabit atat cat am putut de mult cu ritualul de dimineata.Nu eram prea incantata ,pentru ca nu m-am putut bucura din plin de dusul cald.M-am imbracat cat ai zice peste.Luand o rochie crem si o pereche de pantofi negrii.Multumindu-i in gand lui Alice,pentru ca mi-a umplut sifonerul cu astfel de chesti.Daca nu eram in intarziere nu o imbracam nici in ruptul capului.Dar,macar mai castigasem cateva minute.M-am dat repede cu un luciu de buze,mi-am asezat parul in graba.Am inhatat o geanta crem,si am inceput sa-mi indes manualele in ea.Mama,avea sa ma omoare daca faceam absente.
Locuiesc impreuna cu mama mea Renee,care lucreaza ca asistenta.Ea avut mereu grija de mine.Tatal meu a murit acum 7 ani intr-un accident de masina.Eu si mama am  fust distruse,dar incet-incet am trecut peste acea durere ingrozitoare.A vrut sa para puternica pentru mine,dar stiu ca inca mai sufera.Eu eram doar o copila de zece ani,ce ar fi putut sa faca decat sa ramana puternica.O iubesc nespus de mult,iar daca ea nu ar mai fi nu stiu ce m-as face.
Zece minute mai traziu ma aflam in parcare,am iesit din masina.Mi-am auzit telefonul cantant,am inceput sa scotocesc prin geanta.Intr-un sfarsit l-am gasit.
-Alo.Am raspuns eu,ne mai uitandu-ma la numarul ce ma apelase.
-Bella Swan,de cate ori ti-am spus sa raspunzi la telefon?Unde esti?Misca-te mai repede ca profa Rebecca,inca nu ne incantat cu prezenta ei uimitoare.Mi-am dat ochi peste cap,nu era nimic uimitor la acea fiinta. 
-Am spus uimitoare?Scuze, am vrut sa spun ingrozitoare.I-am raspuns dragii mele prietene,inainte sa mai spuna  o nu stiu ce jignire la adresa ,,scumpei"mele profesoare.
-Sunt in parcare,ma grabesc cat pot de mult.Acum,pa.I-am inchis telefonul in nas.Cu siguranta aveam sa platesc pentru gestul meu.Ei,asta e.Am inceput sa-mi fac loc pintre  ceilalti adolescenti care incercau sa ajunga la cursuri.Am ajuns la clasa de spaniola, inainte de a intra am zarit-o pe profa,facandu-si aparitia de dupa colt.Multumesc lui Dumnezeu,ca nu ma vazuse!M-am asezat in prima banca,unde draguta de Alice ma privea cu ochii ei mari caprui.Alice Cullen era mai mica de statura decat mine,avea parul scurt si aranjat in tepi , dezordonati.Avea acel zambit angelic,insa daca o calcai pe coada putea sa devina al naibii de rea.
-Esti o scorpie,mai lasat sa astept patru ore in afurisita aia de bibiblioteca!ma lua la rost Alice
-Nu am mai venit la bibiloteca?am intrebat eu confuza
Chiar asa si ma simteam.Sincer,habar nu am ce facusem,nu-mi aduceam aminte nimic.Era cidat.
-Ai luat ceva?Ma intreba ea,mijindu-si ochii la mine, suspicioasa.
-Daca iti spun ca nu-mi aduc aminte,ma crezi?Alice ma privea incurcata
-Bine,las-o cum a picat.Stiu ca mai lasat balta pentru Edward.spuse ea usor amuzata
-Ce?am intrebat eu si mai confuza,daca era cu putinta.
Eu si Edward.Si ea spunea ca eu consumasem ceva.Eu si cu varul ei,Edward Cullen stateam in banca la ora de istorie.Suntem doar amici si cam atat.
-Alice,nu te-am lasat balta pentru Edward.Eu nici nu...
-O, serios?ma intreba ea,aruncandu-mi o privire iritata-Nu suport sa fiu mintita,iar acum ma minti.V-am vazut.Esti multumita?
Nu-mi amintesc nimic.Pur si simplu filmul mi se rupse,cand intalnisem acel loc sinistru.Poate ca m-am lovit undeva si mi-am pierdut memoria.Dar chiar si asa eu si Edwrad,impreuna?Nu este chiar genul meu,dar recunosc ca e dragut.Si nu as fi uitat cu usurinta o intalnire cu el.Doar daca nu se intamplase ceva mai rau.Am o senzatie ciudata,ca si cum as sti ce s-a intamplat.Dar ceva ma opreste sa-mi amitesc.Ceva puternic,ceva rau...Am fost scoasa din ganduri de catre Alice care,ma lovise cu cotul, antentonandu-ma ca sosise regina vrajitoarelor,evident cu intarziere.
-A intrat cu matura intr-un copac?am intrebat-o pe Alice in soapta.
-Probabil.Mi-a trimis un zambet specific ei.Tanya Denali alias Regina Cotoroantelor era cea mai populara fata din liceu,sefa unui grup de fete fara creier.Era cunoscuta drept cea mai ,,curtata" fata din liceu.Daca  curtata avea sensul de a face schimb de saliva cu zece baieti pe zi.
Acum intra repede in clasa,insotita de o bruneta.Sincer nu o prea aveam la inima si nici ea pe mine.
-Buna,toantelor!Mi-am rotit ochii peste cap,iar Alice isi stranse pumnul pe  masa.Am invatat sa nu o mai bag in seama.De ce sa-mi bat gura de pomana pentru ea,daca creierul ei umplut cu bule de sapun nu o ajuta.
-Buna,vrajitoare!ii tranti Alice,blondei cu ochii albastri.
Tanya o fulgera cu o privire de gheata,apoi se aseza in banca din spatele meu .Nu a mai putut sa ne serveasca vreo replica veninoasa,deoarece profesoara de spaniola isi facuse aparitia.









2 comentarii:

lory96 spunea...

ce tare este faza:Ai intrat cu matura intr-un copac?:))) oricum tare capitolul.Si eu am scris un nou fanfic si as vrea sa iti stiu parerea, te roog!:*
http://thevampiresdiariesfans.blogspot.ro/
Acum incep sa citesc alt fic de al tau ca inca nu am terminat de citit toate ficurile tale

Unknown spunea...

Super capitol!Cand pui next-ul?

Ma gasiti si aici!:X:X

Create your own banner at mybannermaker.com!
Copy this code to your website to display this banner!

Totalul afișărilor de pagină