lumina in intuneric

lumina in intuneric

Bannerul blogului:*:*

Create your own banner at mybannermaker.com!
Copy this code to your website to display this banner!

joi, 26 iulie 2012

Partea a II-a

Partea a-II-a




Carina.Pov.Priveam in jurul meu cum oamenii erau atat de veseli.De ce m-am schimbat deodata?De ce ma simt atat de singura?M-am indreptat spre copacul de care se rezamase baiatul acela.Am pus mana pe el…O senzatie ciudata mi-a invalui corpul.Deodata am devenit mai slaba.Ce se intampla cu mine?M-am asezat pe iarba sprijinindu-ma cu spatele de trunchiul copacului.Mi-am strans genunchi la piept si i-am incolacit cu mainile.Simteam o durere cumplita in piept.Ma doare inima,parca as avea infipt un pumnal.Lacrmi au inceput sa mi se scurga pe obraji…Printre  perdeaua de lacrimi ii priveam pe cei doi.Se indepartau fericiti spre partea cealalta a parcului.

Mi-am sters lacrimile si m-am ridicat de pe iarba.M-am indreptat spre casa.Pe treptele din fata intrari in bloc statea  un baiat.S-a ridicat deodata. Era tipul din parc,cel ce se holbase la  mine.Se apropie de mine ,Dumnezeule ce ochi albastri are…Mi-a zambit.

-Buna, eu sunt Edan!Vocea lui imi este atat de cunoscuta…Parca e identica cu vocea din visul meu…,,Ai inebunit sau ce?”m-a intrebat constiinta.Nu stiu.

-Nu vorbesti?m-a intrebat afisand cel mai dulce zambet pe care l-am vazut vreodata.Inima mea a inceput sa bata cu putere.

-A..Buna,eu sunt Carina,incantata de cunostinta.am spus eu afisandu-i un zambet

-Si mie imi pare bine ca te-am cunoscut.Nu prea am avut timp sa-mi fac prieteni abia m-am mutat.a spus el

-A pai…ar trebuii sa plec…,,Serios?”

-Atat de repede…Si eu care credeam ca te oferi sa-mi arati imprejurimile.

-Pot sa-ti arat imprejurime daca vrei,dar mai tarziu…Trebuie sa-mi las geanta cu carti acasa.

-Peste o ora e ok?a intrebat el

-Ok.am fost eu de acord.

-Bine atunci.Eu voi fi afara…

-Bine.Mi-a oferit un zambet cuceritor.Cred ca tocmai mi-am mai facut un prieten dragut.

Am intrat in casa.Nu se auzea nici un fel de zgomot.Probabil mama e plecata la cumparaturi.Am intrat in camera mea.Trebuie sa-mi schimb hainele.M-am uitat prin dulap.Ce as putea purta?Am gasit o rochita albastra draguta,m-am imbracat cu ea apoi m-am incaltat cu o pereche de sandale albastre.Mi-am eliberat parul si l-am dat pe spate.M-am uitat la ceas.Abia 13:46.M-am uitat pe fereastra Edan inca se afla in fata blocului.Ei,cred ca ar trebuiisa cobor.Mi-a sunat telefonu,.Am privit ecranul era Caden,i-am raspuns:

-Buna,Caden!am spus eu iar inima mea aluat-o la guana.Chiar trebui sa incetez…

-Buna,Carina!Te simti mai bine?m-a intrebat el

-Da,sunt ok.

-Ma bucur.

-Si cum a fost plimbarea in parc?

-Rea.

-De ce?am intrebat ingrijorata

-M-am certat cu Amy.

-Imi pare rau….,,Da,sigur!Fi serioasa!”Constiinta bagacioasa.

- E ok.As fi vrut sa-l intreb din ce cauza s-au certat…Dar inchise.Nu durase mai mult de doua minute ca telefonul meu incepuse sa sune din nou.

Am raspuns:

-Carina…Era Amy care plangea de mama focului.

-Amy imi pare rau.

-Tu stiai nu,stiai ca te place?m-a intrebat ea cu o voce ragusita

-Poftim?

-Caden te iubeste!

-Amy nu e adevarat…

-Mi-a spus-o el.

-Amy chiar daca e asa eu nu voi…

-Iti multumesc!Te-a sunat nu?

-Da.

-Ce ti-a spus?

-Ca s-a certat cu tine.

-Doar atat?

-Da.

-Amy e un nemernic ,nu te merita.am spus eu

-Ai dreptate….Se auzise un zgomot ciudat.Apoi a inchis.Nu-mi vine sa cred el chiar ma place.Dar e un cretin,a facut-o pe Amy sa sufere iar ea nu merita asta.

Am iesit nervoasa din camera mea.Afurisit sa fie Caden!

Cand am iesit din bloc,Edan s-a apropiat de mine.

-Esti frumoasa…mi-a soptit el la ureche.Apoi m-a sarutat pe obraz.Atingerea lui mi-a trimis fiori in tot corpul.

-Multumesc.am spus eu.E atat de dragut.Ne-am plimbat prin  oras,am aflat diverse lucruri despre el.Era chiar un tip de treaba si aveam multe in comun.

Ma simteam bine in prezenta sa.

-Crezi in dragoste la prima vedere?m-a intrebat el

-Sincer,nu prea…Si pana la urma ce stiu eu? Tu crezi?

-Da,si cred ca am gasit-o.M-a privit atent in ochi apoi si-a unit buzele cu ale mele.i-am raspuns.Si chiar imi place.Mi-am bagat mainile in parul sau negru,iar el m-a tras mai aproape de el.

Am intrerupt sarutul.Deodata ma simteam ametita.

-S-a intamplat ceva?m-a intrebat

-Nu.Cred ca ar trebuii sa ne intoarcem.

-Bine.Am ajuns in fata blocului in care locuiam.

-Te conduc pana la apartamentul in care locuiesti.mi-a spus el

-Bine.Am ajuns in fata usii locuintei mele.

-Bine!Ar trebuii sa intru.am spus eu aratand spre usa.El s-a apropiat de mine,si m-a sarutat din nou de data asta cu mai multa pasiune.M-a lipit de usa apoi s-a uitat in ochii mei,vedeam dorinta in ochii sai.E gresit?Ma  saruta pe gat…

-Edan…am spus eu

-Carina…mi-a pronuntat numele apoi mi-a atacat din nou buzele si gura.

Edan se retrase deodata.

-Pa,Carina,ne vedem maine!a spus el

-Pa,Edan!Am intrat inauntru.Il cunosc de cateva ore si pot sa spun ca m-am indragostit de el.E atat de frumos…,,Te-ai indragostit de el?Abia daca il cunosti!”

Luminile erau stinse,nu vedeam nimic.

-Mama!am strigat eu

Nu raspunse nimeni.Am incercat sa aprind lumina pe hol dar nu merge.Nu e curent.Mi-am scos telefonul din geanta ca sa pot vade macar pe unde merg.Am mers inainte ,m-am impiedicat de ceva.Cand am privit…

-Aaaaa!am tipat eu Amy era cazuta pe podea plina de sange.Dumnezeule!M-am apropiat de ea.Nu mai respira.Oh,nu nu!

-Nu!am tipat .Am inceput sa planga uitandu-ma la trupul  fara viata a prietenei mele.Cine a facut asta?S-a sinucis?,,Esti nebuna?Uite-te la ea e lovita,nu are venele taiate,desteapto!’’Langa trupul sau se afla un trandafir galben.Ce naiba?

Am mers pana in bucatarie pentru a lua un pahar cu apa.Nu mai puteam respira.

-Nu!Asta nu!Nuuuu!Mama!Ahhh!Cine a facut asta?Mama era la fel ca Amy,erau lovite…Erau moarte…Nuuu!!!Asta e un cosmar!!!Vreau sa ma trezesc!Inca un trandafir galben era pus pe pieptul mamei, asta avea un biletel.L-am luat,pe el scria,,Daca nu stai departe de Edan, fratele tau e urmatorul!”Ce?Cine e tipul asta?Si ce treaba are cu Edan?Am mototolit biletelul si l-am aruncat .Am reusi sa sun la politie,dar apoi m-am prabusit...Mi-am pierdut prietena si mama…

Am deschis  ochii .Totul fusese un cosmar?Am privit tavanul, era alb si pereti la fel.Ma aflam in salonul unui spital.S-au auzit niste pasi si  pe usa au intrat un doctor si fratele  meu.Era trist,avea pe fata lacrimi uscate,si ochii umflati si rosii,semen ca plansese.Deci  nu fusese un cosmar…Prietena mea cea mai buna si mama chiar murise.Toata lumea mea s-a prabusit   in momentul cand  ele  au fost ucise,acum  mama e alaturi de tata.Probabil parintii lui Amy sunt devastati…

-Te-ai trezit!a spus fratele meu Justin, luandu-ma de mana

-Mi-as fi dorit sa nu ma fi trezit…

-Nu spune asta,daca tu ai patii ceva ,eu as ramane singur…

-Imi pare rau…am spus  iar o lacrima mi se scurse pe obraz,au urmat si altele

-Nu esti tu de vina…a spus el stergandu-mi lacrima  cu podul palmei.Incerca sa fie puternic pentru mine,dar stiu ca inuntrul sau inima-i urla de dure…

-Cine a facut asta?

-Nu stiu….Era ciudat cum langa  trupuruile lor se afla un trandafir galben…

-Da,ciudat…

Doctorul mi-a dat drumul acasa si mi-a spus ca ar trebuii sa ma odihnesc mult,iar o saptamana sunt scutita de scoala.Cand am intrat in apartament  simteam cum ma sufoc si lacrimile si-au facut aparitia,picioarele mele nu mai rezistau mult.Justin si-a pus mana in jurul taliei mele ajutandu-ma sa-mi tin echilibrul.M-am asezat pe canapea.Nu era nici un semn  vizibil ca in aceasta locuinta s-au gasit doua cadavre.Justin imi pusese pe masa din fata canapelei un pahar cu suc,apoi se aseza langa mine.

-Trebuie sa ma intorc dupa lucruri…

-De ce?L-am intrebat

-Pentru a ma muta cu tine.

-Nu.Nu o sa permit ca tu sa renunti la facultate doar pentru a sta cu mine…

-Dar… ma intrerupse el

-Nu,Justin!Ma descurc  singura,am 17 ani!

-Bine...Maine e inmormantarea te simti in  stare  sa vi?

-Cum sa lipsesc?Normal ca voi venii!

-Bine,cred ca ar trebuii sa te  odihnesti…

-Ok.Nu aveam pofta de mancare,nu aveam chef de nimic…M-am indreptat spre camera,am intrat.Ma uitam aiurea pe pereti pana cand privirea mi se oprise pe pat.Acolo  se afla un buchet de trandafiri galbeni.Am inceput sa tip,i-am luat si i-am aruncat pe podea,apoi i-am calcat furioasa…

-Sa te ia naiba…Orcine ai fi!Ce vrei de la mine??Justin a deschis usa camerei si ma privea  socat,a privit trandafirii ce acum era o adunatura de gunoi la fel ca persoana ce i-a cumparat.

-Ce se intampla?m-a intrebat el

-Am gasit chestiile astea pe patul meu!am spus furioasa apoi am dat cu piciorul in ceea ce odata fusese un buchet de flori.

-Linisteste-te!Politia il va gasi pe criminal…

-Nu inteleg ce vrea!

-Odihneste-te!

-Bine.Justin a   strans porcariile  din camera mea.Iar eu m-am trantit furioasa pe pat.Am dat frau liber lacrimilor.Strangeam cu putere perna….Si imi infundam strigatele de durere in ea.Eram distrusa,furioasa si pierduta…Ah, daca as sti cine e monstrul!Cine a  facut asta?L-as omori cu mainile mele,l-as distruge pentru ca mi-a luat persoanele dragi de langa mine…Nu inteleg ce legatura are el cu Edan…De ce sa stau departe de el?Sigur monstrul m-a sunat atunci!Am adormit…

,,-Mama!Mama!

-Fugi!!!

-Mama?!

-Stai departe de cel…”

-Mama!!!M-am trezit deodata.M-am  aflam in camera,m-am ridicat in sezut,aveam broboane de transpiratie pe fata.A fost doar un cosmar.Azi era inmormantarea?Sau si acesta a fost un cosmar?Am coborat rapid din pat,intreptandu-ma spre baie.M-am privit in oglinda,aratam groznic…Nu a fost un cosmar…Totul este real…Am facut un dus,apoi am iesit din baie intr-un prosop alb.M-am indreptat spre dulap si am luat  o rochie neagra.M-am incaltat cu o pereche de pantofi negri.Mi-am pieptanat parul apoi l-am prins la spate cu o clama neagra.

Am iesit din camera,intreptandu-ma spre living.Nu era nimeni,pe masuta din fata canapelei era un billet.L-am luat,pe el scria.

,,Am plecat la inmormantare,nu am vrut sa te trezesc,dormeai prea profund.Imi pare rau!”

                                                                                                                                      Justin

-Ce?am strigat nervoasa.Am privit ceasul,arta 14:30.Ce?Nu pot sa cred ca mi-a facut asta!Am iesit enervata din casa trantind usa.Doar stia ca…Uf,Justin!Am inceput sa alerg pe scari.Poate ma impiedic.Cand sa ies din bloc,m-am izbit de cineva.Am ridicat privire…Era Justin.

-De ce naiba ai facut asta?De ce nu mai trezit?am inceput eu sa strig la el

-Imi pare rau!Fara sa ma gandesc i-am dat o palma peste fata.

Acesta ma privea  cu tristete,era socat.Si eu eram…Am plecat din fata lui,fiindu-mi rusine,am inceput sa alerg  spre cimitir.A inceput sa ploua.Am alunecat si am cazut,mi-am zgariat genunchiul.Si ma durea ingrozitor.Dar m-am ridicat  si am inceput sa alerg din nou.Enervata,m-am descaltata si mi-am aruncat pantofii pe strada.Lumea se uita la mine, ca la o nebuna.Am continuat sa alerg desculta.Am ajuns in fata cimitirului.Am luat-o la fuga,pintre pietrele de mormant.Acum incotro?Unde se afla mormanbtul mamei?Ma uitam dezorientata,apoi am observat multe coroane si flori in jurul unui mormant,langa acela mai era unul,probabil a lui Amy.M-am apropiat de  mormant,picioarele au inceput sa-mi tremure, iar privirea mi se incetosa tot mai mult.Am cazut  in genunchi pe mormantul mamei.I-am vazut poza….

-Jur ca o sa ma razbun pe cel ce va facut asta!am strigat eu privind mormantul mamei si pe cel a lui Amy.Vantul  a inceput sa bata cu putere  si  un tunet se auzi.Am inceput sa plang,lacrimile de pe fata se amestecau cu picaturile de ploaie.Era atat de frig…Cerul plange…S-a auzit un fosnet.Cineva era in spatele meu.M-am intors.Era Caden,ce avea un zambet mare pe fata,arata ca un nebun…

-Caden,te simti bine?L-am intrebat ,acesta a inceput sa vina spre mine,continunad sa zambeasca.

-Ma simt minunat?Poftim?E  scocat?De aceea se comporta asa?M-am ridicat apoi m-am uitat in ochii lui.Nu arata ca sicum ar fi plans,nu arata trist deloc…Ceva nu e inregula…Apoi totul a devenit mai clar pentru mine…El fusese….

-Tu!am tiapat-Tu ai fost….

-Poftim?

-Nu te comporta ca si cum nu ai sti despre ce e vorba!

-Dar nu stiu….a continuat sa vina spre mine,era atat de aproape. M-am blocat. Era mai aprope ca de obicei…

Dar inima mea nu mai batea ca alta data,acum simteam scarba fata de el….El o omorase pe Amy,el imi omorase mama….Era aproape de  fata mea,ii simteam respiratia…A incercat sa ma sarute dar l-am pleznit peste fata.

4 comentarii:

Stephany spunea...

Nu ma lasa asa te roooog !
Cum e posibil > caden ?
Sper ca Edan sa o salveze !

LoStInDr3aMs spunea...

cat sange rece....of!!!unde este edan????unde???abia astept ultima parte...sper sa fie happy end!!!;)

Unknown spunea...

Partea asta chiar m-a intristat! :( :(

Anonim spunea...

Haide maaaaaai ! Unde e Edan ? El trebuie sa o salveze ! Am fugit la ulltima parte :):D

Ma gasiti si aici!:X:X

Create your own banner at mybannermaker.com!
Copy this code to your website to display this banner!

Totalul afișărilor de pagină